Argazkia: Labayru Fundazioa
agente Es
1 adj. Que obra o actúa
egiten | zertzen | gauzatzen dauen(a)/duen(a).
2 s. En gramática
agente, egile.
3 s. Policía
agente, udaltzain (de la policía municipal), ertzain (de la Comunidad Autónoma Vasca); alguacil aguazil, herrizain, zainlari.
4 s.m. Elemento
eragile, agente, -le, -tzaile.
Agente contaminante: Kutsatzailea.
Agente químico: Eragile | agente kimikoa.