Argazkia: Labayru Fundazioa
callejero -ra Es
1 adj. De las calles
kaleko, kale-*.
Perro callejero: Kaletxakurra.
2 adj., s. (Persona) dada a callejear
kalezale, kalekoi, kalerati, kanpozale, karrikazale, karrikari; fig txakurgaldu, txorigaldu, kaletxakur, maria bideetako (sólo fem.).
Nuestra hija es una callejera de mucho cuidado; y el chico, sin embargo, muy de estar en casa, sin salir: Gurean alabea dogu txorigaldua, eta mutila, ostera, etxezulo garbia.
3 s.m. Ref. a la guía
kale-izendegi.