Argazkia: Labayru Fundazioa
naturaleza Es
1 s.f. Conjunto de seres y cosas que forman el universo
Entre todos debemos cuidar la naturaleza: Naturea danon artean zaindu egin behar dogu.
2 s.f. Esencia o carácter
izaera, izate, nortasun, natura, -tasun; forma de ser jit/jite, egite.
La violencia y la crueldad forman parte de la naturaleza humana: Indarkeria eta bihozgabekeria gizatasunaren ezaugarri dira.
3 s.f. Género, clase o tipo
mueta/mota, klase, modu, era, molde, tipo.
Creo que no estaba preparado para tomar decisiones de esa naturaleza: Uste dut ez nengoela holako ebatziak hartzeko prest.
4 s.f. Ref. al principio universal
La naturaleza le ha dado valor y coraje: Natureak adorea eta kemena emon deutso.
5 s.f. Ciudadanía u origen
jatorri, sorkura, etorki.
6 s.f. Constitución física
gorpuzkera, askai, zozko.
Tiene una naturaleza fuerte: Gorpuzkera sendoa dauka.
7 s.f. En arte
izadi, natura.