Argazkia: Labayru Fundazioa
traidor -a Es
1 adj. Que denota traición
faltso/faltsu, azpikeriazko, saldukeriazko, zapokeriazko/apokeriazko, satorkeriazko, txakurkeriazko.
2 adj. (col.) Que ataca a traición
engainau egiten dauen(a)/engainatu egiten duen(a), arpegi/aurpegi biko, ustel.
El champán es una bebida muy traidora: Aurpegi biko edaria da txanpana; txanpana, pentsau ez arren, edari txarra da.
3 adj., s. (Persona) que traiciona
faltso/faltsu, etoi, txerren, ustel, guzurti/gezurti (mentiroso), arpegi/aurpegi biko (hipócrita); // frec. [sust.] traidore, iruzurgile, saltzaile; sólo [sust.] iruzurlari, isilkari; fig sator, zapo/apo, (azpi)suge, azpijale.
Si resulta ser un traidor, será castigado como merece: Zapoa bada, merezidutako zigorra emongo jako.