Argazkia: Labayru Fundazioa
urkari Eu
1 iz.
verdugo, el que ahorca.
esr Mihi gaiztoari alkatea urkari, zeren gaiztoak urkarazten baititu. (Itzulp. El maldiciente trata de verdugo al alcalde, porque hace ahorcar a los malvados) (A. Oihenart, Prov. 644)
2 iz.
sin urketari
3 iz., adj. Hizkl.
Kontsonante urkaria: Consonante líquida.
sin likido