Argazkia: Labayru Fundazioa
desvanecer Es
1 vb. prnl. Desmayarse
zorabiotu/zorabiatu, konortea galdu, konortebagatu/konortegabetu, -(r)i burua arindu, mareatu; sentir una indisposición -(r)i larrikuntzea/larrikuntza | ondoeza egin, larritu, -(r)i larriak | ondoezak emon/eman.
Se desvaneció porque hacía un calor asfixiante: Zorabiotu egin zan, bero larria egiten ebalako.
sin desmayar
2 vb., vb. prnl. Hacer que desaparezca y desaparecer
desegin, aienatu, ezdeustu, itzali, histu; // sólo [vb.] -(r)i desagertu eragin; sólo [vb. prnl.] desagertu, hutsaldu; perder el color marguldu, nabartu.
Las formas causativas se crean añadiendo a la raíz verbal -arazo/-arazi, y tb. en vizc. -azo al participio.
El humo se desvanece en el aire: Kea airean desegiten da.
3 vb., vb. prnl. Ref. a ideas o sentimientos, disipar
desegin, haizetu/haizatu, aienatu, itzali, argitu (aclarar dudas); // sólo [vb. prnl.] desagertu, joan, hutsaldu, iriondu.
Su odio se desvaneció: Gorrotoa itzali zitzaion.
Se desvanecieron nuestros deseos: Gure gogoak hutsaldu egin ziren.