Argazkia: Labayru Fundazioa
ira Es
1 s.f. Enfado
haserre(tasun), amorru, arbintasun, sumin, su (fig.), hira, kexeri, kolera; arrebato de ira haserrealdi, jauzaldi, irakinaldi, irakidura (fig.).
esr La ira afila la lengua: Haserreak surik gabe irakitzen du.
2 s.f. Violencia de los elementos de la naturaleza
haserre, amorru.