Argazkia: Labayru Fundazioa
irmotu (bat) irmetu (bizk) Eu
1 ad. da, ad. dau
afirmar(se), consolidar(se), fijar(se); asentarse, tomar consistencia.
Sagarrari irmotu zaio lorea.
Gure ohiturak irmotu genituen lurralde osoan.