Argazkia: Labayru Fundazioa
mando Es
1 s.m. (col.) Poder
aginte, aginpide, podere/botere, eskualdi, gider (fig.); autoridad buruzagitza, buruzagitasun, nagusitasun; bajo el dominio agindupe, menpe, mende.
2 s.m. Dirección u organismo
3 s.m. Dispositivo para dirigir un aparato
La grúa arranca únicamente con un mando automático: Aginte automatikoak soilik jartzen du martxan garabia.